órnic (órnice), s. n. – Ceas. Cuvînt artificial, folosit de unii scriitori mold. și impus prin etimologie populară, pornind de la ceasornic, considerat drept comp. din ceas-ornic și acesta din urmă ca der. din oră cu suf. -nic. Vezi definitia »

MONOFILÉTIC, -Ă, monofiletici, -ce, adj. (Biol.; despre populații) Care descinde dintr-un strămoș comun sau dintr-o singură populație. – Din fr. monophylétique. Vezi definitia »

plic (plícuri), s. n. – Obiect de hîrtie în care se închide o scrisoare. – Mr. plic. It. plico „plic”, prin ngr. πλίϰος (Cihac, II, 688; Gáldi 230). – Der. plicui, vb. (înv., a închide un plic). Vezi definitia »

PELARGÓNIC adj. acid ~ = acid gras din frunzele de pelargonie. (< fr. pélargonique) Vezi definitia »

MELÓDIC, -Ă I. adj. melodios, armonios. ♦ mod ~ = mod care se sprijină pe atracția melodică, pe un singur sunet stabil (tonica). II. s. f. ramură a științei muzicii care se ocupă cu studiul melodiei. (< fr. mélodique) Vezi definitia »