Definita cuvantului contemperație
CONTEMPERÁȚIE s.f. Impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. [Cf. lat. contemperatio, fr. contempération].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu contemperație
SEPTENÁRIE s.f. Strofă alcătuită din șapte versuri. [Gen. -iei. / < cf. it. settenario]. Vezi definitia »
DISPOZÍȚIE s.f. 1. Prevedere (a unei legi, a unui regulament etc.); hotărâre, ordin. ◊ Organ de dispoziție = organ care hotărăște; la dispoziție = la îndemână; în imediata apropiere, apropiat. 2. Așezare, orânduire, orânduială; alcătuire potrivit unui anumit plan. ♦ Ordonare a părților unui discurs, ale unei compoziții etc. 3. Stare sufletească. [Gen. -iei, var. dispozițiune s.f. / cf. fr. disposition, it. disposizione, lat. dispositio]. Vezi definitia »
HETEROTERMÍE s. f. proprietatea unor animale homeoterme de a-și pierde în timpul iernii posibilitatea reglării temperaturii corpului. (< fr. héterotermie2) Vezi definitia »
ANCHILOGLOSÍE s.f. Aderență a limbii la gingii sau la peretele bucal. [Gen. -iei / cf. fr. ankyloglosse < gr. ankylos – încovoiat, glossa – limbă]. Vezi definitia »
GEOFOTOGRAMMETRÍE s. f. ramură a fotogrammetriei care se ocupă cu măsurarea, determinarea și reprezentarea unor suprafețe terestre foarte accidentale, prin fotograme luate cu fototeodolitul. (< fr. géophotogrammétrie) Vezi definitia »