CRÓTĂ s. f. vechi instrument de coarde cu arcuș, cutie ovoidală cu fundul plat, cu 3-6 coarde, pe care arcușul le făcea să vibreze simultan, la populațiile britanice din Țara Galilor; crut. (< it. crotta) Vezi definitia »

IRIDODIALÍZĂ s. f. separare, rupere traumatică sau chirurgicală a irisului (I, 2) din inserția sa. (< fr. iridodialyse) Vezi definitia »

PERCAÍNĂ s. f. Pulbere alba cristalină, inodoră, solubilă în apă, folosită ca anestezic local. – Din fr. percaïne. Vezi definitia »

PLACÁRDĂ s.f. Tablă cu lozinci etc. care se poartă la manifestații; pancartă. [< fr. placard]. Vezi definitia »

CONSONÁNȚĂ s. f. 1. (muz.) îmbinare armonioasă de sunete. ◊ asemănare a sunetelor finale din două sau mai multe cuvinte. 2. (fig.) acord, înțelegere, potrivire de opinii. (< fr. consonance, lat. consonantia) Vezi definitia »