ciritéi s. m. – Tufiș, desiș, teren despădurit. – Var. ceretei, ceretel. Rut. (o)čeret „stufăriș” (Skok 64; DAR). Nu este probabilă ipoteza lui Cihac, II, 491, bazată pe mag. cserje, de la cser „stejar”. – Der. citirișcă, s. f. (tufiș), cu metateză (DAR). Vezi definitia »

cușeí, cușeiésc, vb. IV (reg.) a gusta, a bea puțin. Vezi definitia »

BEILERBÉI, beilerbei, s. m. Guvernator general al unei provincii din Imperiul Otoman. [Var.: beglerbég, beglerbéi s. m.] – Din tc. beylerbeyi. Vezi definitia »

ULÉI², uleiuri, s. n. Lichid gras de proveniență vegetală, animală, minerală sau sintetică, insolubil în apă și mai ușor decât ea, folosit în alimentație, în industrie etc. ◊ Tablou (sau pictură, portret) în ulei = tablou (sau pictură, portret) executat în culori preparate cu ulei². [Var.: (reg.) oléu s. n.] – Din sl. olej. Vezi definitia »

neleí, neleiésc, vb. IV (reg.) a netezi (părul); (refl.) a se lustrui prin frecare. Vezi definitia »