OXIDÁZĂ, oxidaze, s. f. Enzimă conținută în celulele vegetale și animale, care catalizează oxidările celulare. – Din fr. oxydase. Vezi definitia »

CĂÍȚĂ, căițe, s. f. (Reg.) 1. Bonetă, scufie, căciuliță. 2. (Pop.) Membrană care învelește capul unor copii nou-născuți, tichie. ◊ Expr. Născut cu căiță (pe cap) = se spune despre un om norocos. 2. (Reg.) Placentă (1). – Din scr. kaica. Vezi definitia »

LÍMITĂ s. f. 1. valoare extremă (maximă sau minimă) a unei mărimi. ◊ ceea ce mărginește ceva; hotar; margine. ♦ la ~ = în caz extrem. ◊ cel mai înalt sau cel mai profund ton pe care-l poate emite o voce, un instrument. 2. (mat.) valoare fixă către care tind valorile unei mărimi variabile. 3. (fig.) punct până la care pot ajunge posibilitățile cuiva. (< fr. limite, lat. limes, -itis) Vezi definitia »

PLÍNTĂ s. f. 1. mic soclu, în afară, la partea inferioară a unei clădiri, a unui zid etc. 2. fâșie de mozaic, de piatră la partea inferioară a pereților unei camere, care ferește pereții de lovituri și umezeală. 3. bloc paralelipipedic pe care se reazemă o coloană sau un piedestal. (< fr. plinthe) Vezi definitia »

CABÍNĂ s.f. Încăpere, cameră pe bordul unei nave; încăpere mică, având diverse destinații. ◊ Cabină telefonică = cabină amenajată și echipată cu un post telefonic; cabină spațială = compartiment al unei nave cosmice în care stau astronauții în timpul zborului; capsulă cosmică. [< fr. cabine, it. cabina, cf. engl. cabin]. Vezi definitia »