INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis. Vezi definitia »

PARATONÍE, paratonii, s. f. 1. (Med.) Tulburare a tonusului muscular. 2. (Bot.) Întârziere a unor mișcări la plante sub influența unor stimuli externi. – Din fr. paratonie. Vezi definitia »

CONTRIBÚȚIE s. f. 1. parte cu care se contribuie la o acțiune, la o cheltuială comună; aport. ♦ a pune la ~ = a folosi capacitatea cuiva (sau a ceva) într-o acțiune. 2. (jur.; pl.) sumă de bani pe care un stat învins este obligat s-o plătească unui stat învingător în temeiul unui tratat de pace, depășind pagubele cauzate de război. 3. impozit. (< fr. contribution, lat. contributio) Vezi definitia »

CUPULOMETRÍE s. f. metodă de exploatare funcțională a canalelor semicirculare ale urechii supunând bolnavul unor probe rotatorii. (< fr. cupulométrie) Vezi definitia »

PROTOZOOLOGÍE s.f. Disciplină zoologică care se ocupă cu studiul organismelor unicelulare. [< germ. Protozoologie]. Vezi definitia »