păzí (păzésc, păzít), vb. – 1. A străjui, a observa. – 2. A face de gardă. – 3. A proteja, a apăra. Mr. păzire, megl. păzǫs. Sl. paziti „a urmări atent” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Miklosich, Lexicon, 551; Tiktin), cf. bg. pazja „a alimenta”, slov. paziti „a avea grijă”. – Der. pază, s. f. (gardă; supraveghere; protecție); păzitor, s. m. (paznic, gardian, strajă); păzitură, s. f. (Trans., aliment, mîncare), pentru semantismul căruia cf. bg.; paznic, s. m. (gardă, strajă). – Din rom. provine bg. pazitor (Miklosich, Bulg., 130; Miklosich, Fremdw., 117). Vezi definitia »

halitoare de copii cruzi expr. femeie care practică sexul oral. Vezi definitia »

omîrzí (-zésc, -ít), vb. – A deprecia. Sl. omruziti (Tiktin). Sec. XVI, înv. Apare cu grafia sl., omrăzi; probabil împrumut cult, fără circulație. Vezi definitia »

vezi definitia la declampat Vezi definitia »

spetezí, spetezésc, vb. IV (reg.; despre stinghiile care leagă carâmbii loitrelor) a face găuri de 6-8 mm cu ajutorul spetegerului. Vezi definitia »