CHÍLĂ s. f. element principal longitudinal al osaturii unei nave, în partea inferioară, baza scheletului acesteia. (< fr. quille) Vezi definitia »

prăpăditúră, prăpăditúri, s.f. 1. (înv.) prăpădire, pieire, moarte. 2. (reg.) om mic, slab, prăpădit; sfrijitură, stârpitură. Vezi definitia »

VIBRÍSĂ s. f. (Anat.) Părul din nările omului. ♦ Mustăți (la unele mamifere). – Var. (după alte surse) vibriză. – Din fr. vibrisse, lat. vibrissae. Vezi definitia »

PĂTÁȘCĂ s. f. v. patașcă. Vezi definitia »

PÂNZĂTÚRĂ, pânzături, s. f. (Înv. și reg.) Pânză (I 1) sau bucată de pânză. ♦ (Reg.) Broboadă, basma; năframă. ♦ (Înv. și reg.) Față de masă. – Pânză + suf. -tură. Vezi definitia »