Definita cuvantului pleașcă
pleáșcă2 s.f. (reg.) bucată de lemn sau de fier cu care se umple scobitura unei bârne strâmbe, cu care se întărește o grindă slabă sau se prelungește o bârnă scurtă.
Sursa: DAR
Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu pleașcă
tighínă, tighíne, s.f. (pop.) poiană neatinsă de plug. Vezi definitia »
SCURTÉICĂ, scurteici, s. f. Haină de stofă, de obicei îmblănită, lungă până la (sau până sub) genunchi, purtată mai ales la țară. – Scurt + suf. -eică. Vezi definitia »
HIPSOFÍLĂ s. f. frunză modificată aflată sub floare sau sub inflorescență. (< fr. hypsophille) Vezi definitia »
păioáră (păioáre), s. f. – Giulgiu, văl cu care se acoperă fața morților. Lat. palliǒla (Pușcariu 1247; Candrea-Dens., 1311; REW 6167a). Der. din pai (Weigand, Krit. Jb., XII, 1, 99) nu pare posibilă, cf. Rosetti, I, 79. Vezi definitia »
DIÓPTRICĂ s.f. Parte a opticii care studiază refracția luminii. [Gen. -cii. / < fr. dioptrique, cf. gr. dioptrikos < dia – prin, ops – ochi]. Vezi definitia »