ȘALVARAGÍU, șalvaragii, s. m. Persoană care făcea sau vindea șalvari. – Șalvari + suf. -agiu. Vezi definitia »

PURGATÓRIU s. n. (În religia catolică) Loc unde sufletele celor morți cu păcate mai ușoare s-ar purifica prin suferințe înainte de a intra în paradis. ♦ Fig. Loc sau perioadă de suferință (trecătoare). – Din lat. purgatorius, it. purgatorio. Vezi definitia »

CANDRÍU, -ÍE, candrii, adj. (Fam.; adesea substantivat). 1. Țicnit, smintit, într-o ureche. 2. Amețit de băutură; beat. – Din țig. kand „ureche”. Vezi definitia »

EMONCTÓRIU s.n. Organ sau deschizătură naturală a corpului prin care se elimină secrețiile sau umorile. [Pron. -riu. / < fr. émonctoire, lat. emonctorium]. Vezi definitia »

AUTOAMFÍBIU s.n. Automobil propriu pentru deplasarea pe uscat și pe apă. [Cf. it. autoanfibio]. Vezi definitia »