EPICHERÉMĂ s.f. Polisilogism eliptic, ale cărui premise sunt entimeme. [Cf. fr. épichérème, gr. epicheirema]. Vezi definitia »

AUTOCÓRĂ, autocore, s. f., adj. (Plantă) care își împrăștie semințele prin deschiderea bruscă a fructelor. [Pr.: a-u-] – Din germ. Autochore. Vezi definitia »

ARÉNĂ s.f. 1. Loc circular, acoperit cu nisip (sau cu rumeguș), situat în mijlocul unui amfiteatru, al unui circ etc. ♦ Suprafață de teren din complexul unui stadion, dintr-o sală de sport etc. în care au loc competițiile sportive; (p. ext.) stadion. 2. (Petr.) Sediment continental neconsolidat, provenit din roci dezagregate. 3. (Fig.) Domeniu, sferă, loc unde se desfășoară o acțiune. [< fr. arène, it., lat. arena]. Vezi definitia »

GRĂDÉLĂ, grădele, s. f. V. grădea. Vezi definitia »

TĂTÁRNICĂ, tătarnice, s. f. Plantă erbacee, spinoasă, din familia compozitelor (Echinops commutatus). – Probabil de la tătar. Vezi definitia »