CABÁLĂ s. f. 1. doctrină teozofică iudaică, care, recurgând la o interpretare mistică a Vechiului Testament, și la practici oculte, pretindea a comunica cu spiritele. 2. (fig.) uneltire, intrigă; conspirație. (< fr. cabale, germ. Kabale) Vezi definitia »

ISOPLÉTĂ s.f. v. izopletă. Vezi definitia »

PLAFONIÉRĂ, plafoniere, s. f. (Livr.) Corp de iluminat care se fixează direct pe plafonul unei încăperi. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. plafonnier. Vezi definitia »

POLÍCRĂ s. f. v. poreclă. Vezi definitia »

NOPTICÍCĂ s. f. Diminutiv al lui noapte; noptiță. – Noapte + suf. -icică. Vezi definitia »