țvetosláv s.n. (înv.) carte bisericească având slujba sărbătorilor și sfinților de peste an; prâznicer. Vezi definitia »

NĂRÁV, năravuri, s. n. 1. Obicei, deprindere rea; cusur, viciu, nărăveală, nărăvie. ◊ Expr. A (se) învăța cu nărav = a (se) obișnui să ceară, să pretindă ceva ca pe un drept al său. 2. (Înv. și pop.) Deprindere, obicei; fel de a fi, comportare. ♦ Fire, temperament. – Din sl. nravŭ. Cf. bg. nărav. Vezi definitia »

BICONCÁV, -Ă, biconcavi, -e, adj. Care are două fețe concave opuse. – Fr. biconcave. Vezi definitia »

CLAV s. n. 1. bandă de stofă purpurie, care, aplicată pe tunică, indica apartenența la ordinul senatorial sau ecvestru în vechea Romă. 2. margine de lână purpurie în toga pretextă ca semn al cetățenilor romani sub 15 ani. (< lat. clavus) Vezi definitia »

hârcáv, hârcávă, adj. (înv.) bâlbâit, gângav, fâicav. Vezi definitia »