Definita cuvantului dimie
dimíe (dimíi), s. f. – Țesătură groasă de lînă albă. – Mr. dhimit, „barhet”. Tc. dimi „barhet” (Meyer, Türk. St., I, 54; Șeineanu, II, 157; Lokotsch 521; Pascu, II, 34); cf. bg. dimiĭa, sb. dimije, alb. dimi „pantalon turcesc”. Tiktin crede că termenul tc. provine din fr. demicoton „percal”, care a dat și tc. demikoton, rom. (di)micaton, s. n. (înv., pînză de bumbac de căptușit, percal). Este cuvînt identic cu dimii, s. f. (Olt., pantalon turcesc de lînă albă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dimie
EBENISTERÍE s. f. arta ebenistului; ebenistică. (< fr. ébénisterie) Vezi definitia »
PROCHEILÍE s.f. (Anat.) Situație în care o buză este mai ieșită în afară. [< germ. Procheilie, cf. gr. pro – înainte, cheilos – buză]. Vezi definitia »
TIMONERÍE s. f. 1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei. 2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul. (< fr. timonerie, it. timoneria) Vezi definitia »
–PLEGÍE s.f. Element secund de compunere savantă cu sensul de „paralizie”. [< it. -plegia, fr. -plégie, cf. gr. plege – lovitură]. Vezi definitia »
ANTERÍDIE s. f. organ, receptacul în care se găsește anterozoidul. (< fr. anthéridie) Vezi definitia »