PLANIMETRÍE s. f. 1. ramură a topografiei care se ocupă cu determinarea și reprezentarea pe un plan, pe o hartă a detaliilor de pe o suprafață de teren. 2. parte a geometriei care studiază suprafețele plane; geometrie plană. (< fr. planimétrie) Vezi definitia »

MONADOLOGÍE s.f. Teorie a monadelor; monadism. [Gen. -iei. / < fr. monadologie]. Vezi definitia »

AEROCARTOFILÍE s. f. Ramură a cartofiliei care se ocupă de ștampilele poștei aeriene. – Aero- + cartofilie. Vezi definitia »

CARTOMETRÍE s.f. Ramură a cartografiei care studiază metodele și instrumentele folosite la măsurarea suprafețelor. [Gen. -iei. / < fr. cartométrie]. Vezi definitia »

VĂDUVÍE s. f. Stare de văduv; timp petrecut de cineva ca văduv; văduvire. – Văduv + suf. -ie. Vezi definitia »