OLONOMÍE s. f. proprietate a unui sistem de puncte materiale sau de corpuri rigide de a avea legături olonome. (< fr. holonomie, engl. holonomy) Vezi definitia »

LITOTRITÍE s.f. (Med.) Operație chirurgicală constând în sfărâmarea calculilor din vezică. [< fr. lithotritie, cf. gr. lithos – piatră, tribein – a zdrobi]. Vezi definitia »

DISGRAVIDÍE s.f. Gestoză. [Gen. -iei. / cf. gr. dys – dificil, lat. graviditas – graviditate]. Vezi definitia »

WALKÍRIE, walkírii, s. f. (În mitologia scandinavă) Zeiță care hotăra soarta războaielor și a celor care trebuia să moară în ele. – Din fr. Walkyrie. Vezi definitia »

ARITMÍE s.f. 1. Lipsă de ritm, neregularitate în succesiunea silabelor accentuate ale unui vers. 2. Tulburare a ritmului normal al inimii. [Gen. -iei. / < fr. arythmie]. Vezi definitia »