MOLÁR¹, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. Vezi definitia »

POLICÁR, policari, s. m. Degetul gros de la mână. – Din lat. pollicaris. Vezi definitia »

pologár², pologáre, s.n. (reg.) 1. secerătoare mecanică. 2. greblă la secerătoarea nelegătoare, care dă pologul (v.) jos de pe masa mașinii. Vezi definitia »

CRÂȘMÁR s. m. v. cârciumar. Vezi definitia »

colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional. Vezi definitia »