BÓLUS s. n. Argilă fină întrebuințată ca diluant solid. – Germ. Bolus. Vezi definitia »

VÁRUS adj., s. n. (picior) deviat spre înăuntru. (< fr. varus) Vezi definitia »

TÚRNUS s.n. Interval de timp în care se efectuează complet un anumit proces, o anumită operație de deplasare; grafic de serviciu. [< germ. Turnus, it. turno, cf. lat. turnus – instrument pentru întors]. Vezi definitia »

TALÁMUS, talamusuri, s. n. Formație anatomică nervoasă cenușie care constituie o parte a encefalului și care este situată la baza creierului, având rol principal în integrarea excitațiilor senzitive și senzoriale care merg la scoarța cerebrală. – Din fr. thalamus. Vezi definitia »

MÁLLUS s.n. (Ist.) Adunare a oamenilor liberi la vechii franci. [< fr. mallus]. Vezi definitia »