CLORURÁȚIE s. f. clorurare. (< fr. chloruration) Vezi definitia »

SURJÉCȚIE s.f. (Mat.) Funcție surjectivă. [< fr. surjection]. Vezi definitia »

OCUPÁȚIE, ocupații, s. f. 1. (Luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire. ◊ Loc. adj. De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină. ♦ (Jur.) Luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți. 2. Îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare. ♦ Profesiune, slujbă, post. [Var.: (înv.) ocupațiúne s. f.] – Din fr. occupation, lat. occupatio, -onis. Vezi definitia »

antologíe (antologíi), s. f. – Culegere, florilegiu. Fr. anthologie, din gr. ἀνυολογία. – Der. antologic, adj. Din aceeași familie, antologhion, s. n. (culegere de imnuri), din ngr. ἀνυολόγιον (Gáldi 148). Vezi definitia »

DISFONÍE s. f. modificare (temporară) a timbrului și a intensității vocii; răgușeală. (< fr. dysphonie, gr. dysphonia) Vezi definitia »