aperitiv, aperitive, s. n. (intl.) palme date la începutul unei bătăi Vezi definitia »

FOTOCONDUCTÍV adj. (În sintagmă) Efect fotoconductiv = fotoconductibilitate. – Din fr. photoconductif. Vezi definitia »

AUDITÍV, -Ă, auditivi, -e, adj. Care aparține auzului, privitor la auz. [Pr.: a-u-] – Din fr. auditif, it. auditive. Vezi definitia »

SUPLETÍV, -Ă, supletivi, -e, adj. 1. (Despre forme gramaticale) Care completează, care întregește ansamblul formelor flexionare ale unui cuvânt. 2. (Despre o normă legală) Care se aplică în măsura în care părțile nu stabilesc altfel prin actele juridice pe care le încheie; facultativ. – Din fr. supplétif. Vezi definitia »

EXORTATÍV, -Ă, exortativi, -e, adj. (Livr.) Care înflăcărează, îndeamnă (prin cuvinte) o persoană sau o colectivitate. – Din fr. exhortatif. Vezi definitia »