OBSTRUCȚIONÍSM s.n. Atitudine a celor care folosesc sistematic obstrucția (2). [Pron. -ți-o-. / < fr. obstructionnisme]. Vezi definitia »

BIOTACTÍSM s. n. atracție exercitată de o celulă asupra alteia. (< fr. biotactisme) Vezi definitia »

FIDEÍSM s.n. 1. Concepție filozofică iraționalistă care dă credinței prioritate față de știință sau pune credința pe același plan cu știința. 2. Concepție iraționalistă, dezavuată de biserică, potrivit căreia credința ar depinde mai ales de sentiment, putând ajunge singură la adevăruri superioare, inaccesibile rațiunii. [Pron. -de-ism. / < fr. fidéisme, cf. lat. fides – credință]. Vezi definitia »

ORTOSTATÍSM s. n. poziție verticală a corpului uman. (< fr. orthostatisme) Vezi definitia »

GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »