PARTICULÁR, -Ă adj. 1. Care aparține numai anumitor persoane sau anumitor lucruri. ♦ În particular = în mod deosebit, în special, mai ales. ♦ Care constituie proprietatea individuală a cuiva. ♦ Care este de formație sau de esență individuală. 2. Care are caracter individual; care este caracteristic, specific. ♦ (Log.; despre judecăți) În care predicatul se referă numai la o parte din sfera subiectului. 3. Cu caracter neoficial; privat; (despre lecții) predat elevilor în afara orelor oficiale de școală. // s.n. Categorie filozofică, reprezentând o verigă de legătură între singular și general. [Cf. fr. particulier, lat. particularis]. Vezi definitia »

CANÁR s.m. Pasăre cântătoare, mică, cu pene galbene. [< fr. canari, cf. sp. canario < Canare – arhipelag în Oceanul Atlantic]. Vezi definitia »

BICENTENÁR, -Ă adj. Care durează de două sute de ani, care a împlinit două sute de ani. // s.n. Împlinire a două sute de ani de la un eveniment (important); a doua sută aniversare a unui eveniment. [Cf. fr. bi-centenaire]. Vezi definitia »

BANCÁR, -Ă adj. Care aparține băncii¹; de bancă. [Cf. it. bancario, fr. bancaire]. Vezi definitia »

INTERSTELÁR, -Ă, interstelari, -e, adj. Care este (așezat) între stele; privitor la spațiul dintre stele. – Din fr. interstellaire. Vezi definitia »