FEBRIGÉN, -Ă adj. care produce febră. (< fr. fébrigène) Vezi definitia »

BENZILIDÉN s.m. Radical bivalent derivat din toluen prin eliminarea a doi atomi de hidrogen. (din fr. benzylidène) Vezi definitia »

CITOGÉN, -Ă adj. care produce celule. (< fr. cytogène) Vezi definitia »

NÚMEN s. n. (fil.) esență cognoscibilă numai prin rațiune, în opoziție cu fenomenul. ◊ (la Kant) „lucru în sine”. (< fr. noumène, germ. Noumenon, gr. noumenon) Vezi definitia »

fámen (fámeni), s. m. – 1. Bărbat castrat, eunuc. – 2. Efeminat. – Mr. feamin, hamin, megl. femin. Lat. (homo) *feminus (Pușcariu 577; Candrea-Dens., 458; Byhan 29; REW 3239; Meyer-Lübke, Rom. Gramm., III, 124), cf. alb. femërë (Meyer 100), v. prov. feme „feminin”, port. fémeo „feminin”. Cuvînt pierdut în limbajul curent, s-a salvat în literatură datorită unei celebre imprecații a lui Eminescu. Vezi definitia »