HIMÉNIU s.n. (Bot.) Partea centrală a ciupercilor, formată din elemente producătoare de spori; himen (2) [în DN]. [< fr. hyménium]. Vezi definitia »

SCATÍU, scatii, s. m. Pasăre cântătoare mică, foarte vioaie, cu ciocul puternic, penele verzi-gălbui, cenușii pe spate, iar pe aripi cu două dungi negre (Carduelis spinus). – Din ngr. skathí. Vezi definitia »

terágiu s.n. (înv.) unealtă de zidărie. Vezi definitia »

giubelíu, giubelíi, s.m. (înv.) 1. boier care poartă giulea. 2. (fig.) ișlicar, om retrograd, ruginit. Vezi definitia »

LAVÍU s.n. Mod de a da umbre unui desen cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. ♦ Desen executat în acest mod. [Pron. -viu. / cf. fr. lavis]. Vezi definitia »