PAÍNJEN s. m. v. păianjen. Vezi definitia »

TERATOGÉN, -Ă adj. (Med.; despre substanțe sau procedee) Care produce monstruozități. [< fr. tératogène]. Vezi definitia »

CERÚMEN s.n. Materie cleioasă care se formează în urechi. [Pl. -nuri. / < fr. cérumen, cf. lat. cera – ceară]. Vezi definitia »

BITÚMEN s.n. Material compus dintr-un amestec de hidrocarburi, provenit din transformarea naturală a rășinilor de plante și a cerii. [Pl. -nuri. / < lat. bitumen]. Vezi definitia »

ALOGÉN, -Ă adj. (Chim.) Deosebit prin natură și prin origine de mediul înconjurător. ♦ (Despre un component al unei roci) Format anterior rocii și într-un alt loc decât aceasta. ♦ (Despre o populație) Venit din altă parte, de altă origine. [< fr. allogène, cf. gr. allos – altul, genos – neam]. Vezi definitia »