Definita cuvantului geniu
géniu (génii), s. n. – 1. Cea mai înaltă treaptă de înzestrare a omului. – 2. Spirit protector, duh. Lat. genium (sec. XIX). – Der. genial, adj., din fr.; ingeniu, s. n., din lat. ingenium; ingenios, adj., din fr. ingénieux.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu geniu
chiurécciu, chiurécci, s.m. (înv.) lopătar, vâslaș. Vezi definitia »
naramgíu, -íe, naramgíi, adj. (înv. și reg.) portocaliu; roșu-deschis, nărămziu, stacojiu. Vezi definitia »
PRÓPRIU, -IE adj. 1. Care aparține cuiva în mod exclusiv; personal. ◊ Amor propriu = sentiment al propriei demnități, conștiința valorii proprii. 2. Caracteristic, particular. 3. Indicat, bun pentru... 4. (Despre un cuvânt sau un termen) Care redă precis ideea de exprimat. ◊ Propriu-zis = de fapt, la drept vorbind. ♦ (Despre sensuri; op. figurat) Prim, de bază, natural. [Pron. -priu. / < lat. proprius, cf. fr. propre]. Vezi definitia »
teritoriu sau tară lipsită de independentă politică si economică, guvernata de o alta. Vezi definitia »
samaníu (samaníe), adj. – Galben-pai. Tc. sămani, de la saman „pai” (Șeineanu, II, 311; Roesler 602; Lokotsch 1812). Vezi definitia »