Definita cuvantului belenus
BELENUS, una din cele mai răspîndite și venerate zeități celtice păgîne. Asociat cu păstoritul și celebrat prin serbări ale focului, ținute la 1 mai, cînd vitele erau purificate și astfel protejate de foc.
Sursa: DE
Sursa: DE
Cuvinte ce rimeaza cu belenus
BIELORÚS, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Bielorusia (Belarus). ◊ (s. n.) unul dintre dialectele slavei orientale, vorbit de bieloruși. (< rus. belorus) Vezi definitia »
BERZELIUS [bærsélius], Jöns Jacob, baron (1779-1848), chimist și mineralog suedez. Prof. univ. la Stockholm. Unul dintre creatorii chimiei moderne. A izolat numeroase elemente: seleniul, siliciul, toriul, titanul și a introdus notațiile prin simboluri chimice, precum și noțiunile de izomerie, alotropie, cataliză ș.a. În 1814, a publicat o tabelă de mase atomice (de echivalenți) pe baza teoriei electrochimice a afinității chimice (teoria dualistă), pe care a elaborat-o în 1812. Vezi definitia »
SUPERPÚS, -Ă, superpuși, -se, adj. (Înv.) Suprapus. – V. superpune. Vezi definitia »
SUPRAPÚS, -Ă, suprapuși, -se, adj. (Despre formații geologice, epoci de civilizație etc.) Care urmează după altul, care este așezat deasupra altuia. – V. suprapune. Vezi definitia »
HÁBITUS s.n. Înfățișare, aspect al unui individ. ♦ Aspectul unui cristal, determinat de predominarea formei celei mai simple pe care o poate lua. ♦ Înfățișarea, aspectul unei plante. [< fr. habitus, cf. lat. habitus – aspect]. Vezi definitia »