MONOLÍT, -Ă adj. Format, compus dintr-un singur bloc de piatră; monolitic. // s.m. Monument sau element de construcție alcătuit dintr-un bloc unic de piatră. [< fr. monolithe, cf. lat. monolithus, gr. monolithos < monos – unic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

CEPUÍT s. n. Tăiere a crăcilor de pe trunchiurile de rășinoase, pentru o mai ușoară sortare și manipulare a trunchiurilor. – Din cep. Vezi definitia »

JULÍT, -Ă, juliți -te, adj. Cu pielea jupuită; zdrelit, jupuit². – V. juli. Vezi definitia »

LĂCUÍT, -Ă, lăcuiți, -te, adj. Vopsit cu lac², acoperit cu un strat de lac². – V. lăcui. Vezi definitia »

PUTREGĂÍT, -Ă, putregăiți, -te, adj. (Rar) Putrezit. – V. putregăi. Vezi definitia »