CLOROPSÍE s. f. tulburare a vederii care face ca obiectele privite să apară în verde. (< fr. chloropsie) Vezi definitia »

hie, hii, s.f. (reg.) 1. Lipsă, nevoie, trebuință. 2. Treabă, folos, seamă. Vezi definitia »

POPORÁȚIE, poporații, s. f. (Înv.) 1. Populație (1). 2. (La sg.; colectiv) Popor (4). [Var.: poporațiúne s. f.] – Din popor (după lat. populatio, fr. population). Vezi definitia »

ALEZÍE, s. f. Incapacitate de a citi litere, cifre sau note muzicale. – Din fr. alésie. Vezi definitia »

PĂLĂRÍE, pălării, s. f. 1. Obiect folosit pentru acoperirea capului, format dintr-o calotă de pâslă, de paie, de pânză etc. (cu boruri). ◊ Expr. (Fam.) A lovi (sau a plezni) (pe cineva) în pălărie = a spune cuiva o vorbă înțepătoare, a da cuiva o veste neașteptată și neplăcută. 2. P. anal. Partea superioară, în formă de pălărie (1), a unor ciuperci. ♦ Discul fiorii-soarelui, în care sunt înfipte semințele. ♦ Abajur. ♦ Căpăcel de metal de la o lampă cu petrol, cu o deschizătură prin care iese fitilul. 3. Compus: (Bot.) pălăria-șarpelui = ciupercă otrăvitoare cu pălăria (2) roșie cu pete albe (Amanita muscaria): pălăria-cucului = plantă erbacee din familia geraniaceelor, cu flori roșii-brune sau violet-închis, folosită ca plantă medicinală (Geranium phaneum). 4. (Geol.; în sintagma) Pălărie de fier = zonă superficială oxidată a unui zăcământ metalifer. – Et. nec. Vezi definitia »