CRÓNIC, -Ă, cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus. Vezi definitia »

CRÍTIC, -Ă adj. 1. De critică, privitor la critică. ◊ Aparat critic = totalitatea notelor lămuritoare, făcute de un editor la editarea unui text; ediție critică = ediție a unui text literar însoțit de aparat critic. ♦ Bazat pe critică, care folosește critica. 2. Referitor la un moment de criză; care anunță, determină o criză, o schimbare; dificil, periculos. ◊ (Fiz.) Stare critică (sau punct critic) = stare a unui fluid în care dispare diferența între starea lichidă și cea gazoasă. // s.m. Specialist în probleme de artă, care analizează, interpretează și apreciază opere de artă (pentru a le lămuri publicului și pentru a da artei o anumită orientare). [< lat. criticus, gr. kritikos – în stare de a judeca, cf. fr. critique, it. critico]. Vezi definitia »

OCTAÉDRIC, -Ă adj. În formă de octaedru. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaédrique]. Vezi definitia »

ANÁRHIC, -Ă adj. referitor la anarhie; propriu anarhiei. (< fr. anarchique) Vezi definitia »

LOGOPÉDIC, -Ă adj. Referitor la logopedie, de logopedie. [< logopedie]. Vezi definitia »