CAVALERÍSM s. n. purtare, atitudine de cavaler (II, 1); vitejie; lealitate, onestitate. (< cavaler + -ism) Vezi definitia »

BILINGVÍSM s. n. Fenomen de utilizare curentă de către aceeași persoană a două limbi diferite. – Din fr. bilinguisme. Vezi definitia »

MAGNETÍSM s. n. 1. Proprietatea pe care o au corpurile magnetice de a se magnetiza. ◊ Magnetism terestru (sau pământesc) = totalitatea fenomenelor magnetice caracteristice Pământului. Magnetism animal = fluid universal care ar străbate toate corpurile însuflețite și care s-ar transmite (în anumite condiții) de la om la om; concepție și ansamblu de procedee terapeutice bazate pe proprietățile acestui fluid. 2. Parte a fizicii care studiază proprietățile magnetice ale materiei. – Din fr. magnétisme, germ. Magnetismus. Vezi definitia »

HUSITÍSM s.n. Doctrină religioasă creștină, întemeiată la începutul sec. XV de Jan Hus, care se ridică împotriva papalității și a feudalilor germani. [< fr. hussitisme]. Vezi definitia »

CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »