EXISTÉNT, -Ă I. adj. care există, trăiește. II. s. n. 1. (fil.) manifestare concretă a existenței; ceea ce există. 2. (jur.) orice categorie de bunuri aparținând unei întreprinderi la o anumită dată. (< fr. existant) Vezi definitia »

avînt (avînturi), s. n. – Pornire, elan, însuflețire. Din vînt, cu prep. adv. a-. Dacă această ipoteză nu este greșită, avînt trebuie să fi fost la început înțeles ca adv. (această valoare nu apare în niciun text cunoscut, dar este cert că acest cuvînt nu apare în texte anterioare sec. XIX, și nici în dialecte). Construcția ar fi identică, deci, cu acasă, afund, aminte etc; expresia a da avînt poate fi foarte bine interpretată a da a vînt. Apoi, cuvîntul fiind simțit ca un s., s-a putut deriva de la el vb. avînta, formație probabil artificială și modernă, motivată de paralelismul fr. élan-élancer, germ. Schwung-schwingen. După DAR, avînt este formație postverbală de la avînta, și acesta este o compunere internă, pe baza lui vînt. Der. avînta, vb. (a împinge, a lansa, a arunca). Vezi definitia »

DEPENDÉNT, -Ă adj. care depinde (de cineva, de ceva). (< fr. dépendant) Vezi definitia »

TRANSPARÉNT, -Ă I. adj. 1. (despre corpuri, medii) prin care se poate vedea clar, străveziu. ◊ diafan, subțire, delicat. 2. (fig.) ușor de înțeles. II. s. n. foaie liniată care se pune dedesubtul hârtiei de scris pentru a putea scrie drept. (< fr. transparent, lat. transparens) Vezi definitia »

SCADÉNT, -Ă adj. 1. (despre datorii, obligații) ajuns la scadență, care expiră, care trebuie plătit. 2. (despre plante cu tulpina scurtă) care se agață de alte plante sau obiecte cu ajutorul cârceilor. (< it. scadente) Vezi definitia »