DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire. Vezi definitia »

restitutóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. restitutórie (-ri-e); pl. m. și f. restitutórii Vezi definitia »

SACRÁRIU s. n. 1. loc de rugăciune în casele romane. 2. parte a unui templu unde se țineau obiectele sacre. (< lat. sacrarium) Vezi definitia »

COMBINATÓRIU, -IE adj. Referitor la combinații, care combină, care determină o combinație; combinator. ◊ Analiză combinatorie = capitol al algebrei care studiază aranjamentele, permutările și combinările. [Pron. -riu. / cf. fr. combinatoire]. Vezi definitia »

mutevelíu (-íi), s. m. – Administrator, intendent. Tc. (arab.) mütevelli (Tiktin). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »