Definita cuvantului dîrstă
dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. gore – ščina), boștină, ploștină, etc.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu dîrstă
HOMOGRÉFĂ s. f. grefă cu grefon de la un individ din aceeași specie; homoplastie. (< fr. homogreffe) Vezi definitia »
PITUÍTĂ s.f. (Med.) Mucus, flegmă. [< fr. pituite, lat. pituita]. Vezi definitia »
tíndă (tinzi), s. f. – 1. Prispă, pridvor, cerdac la casele țărănești. – 2. Atrium, pronaos, coridor. – Mr. tendă, tentă „cort”. Lat. tĕnda (Densusianu, Rom., XXXIII, 287; Pușcariu 1737; Iordan, Dift., 108; Byhan 36; REW 8639; Philippide, II, 656), cf. it., prov., cat. tenda, sp. tienda și tinde. Der. din ngr. τέντα (Cihac, II, 706) sau din sl. tenta (Miklosich, Fremdw., 132) nu este probabilă. Vezi definitia »
SINALÉPSĂ s.f. (Lingv.) Reducere a unui diftong la o singură vocală. [< fr. synalepse]. Vezi definitia »
DIAFÓRĂ, diafore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. [Pr.: di-a-] – Din germ. Diaphora, fr. diaphore. Vezi definitia »