arzulíu, arzulíe, arzulíi, adj. (înv. și reg.) aprins, înfocat Vezi definitia »

MEGATÉRIU s. m. mamifer erbivor fosil mai mare decât elefantul. (< fr. mégathérium, lat. megatherium) Vezi definitia »

MANÚBRIU s.n. 1. Tub la meduze unde se află orificiul buco-anal. 2. Structură anatomică având formă de mâner. ◊ Manubriu sternal = os lat articulat cu sternul. 3. Celulă cilindrică din interiorul anteridiei la unele plante inferioare. [Pron. -briu. / < fr., lat. manubrium – mâner]. Vezi definitia »

curugíu (-íi), s. m. – Invalid. Tc. koruci (Șeineanu, III, 43). Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

SEABORGIU s. n. Element chimic, radioactiv, cu numărul atomic 106, produs în mod artificial. [Pr.: sibórgiu – Sb.: Sg] (cf. engl. seaborgium < n. pr. Glenn T. Seaborg = chimist american, a colaborat la descoperirea a zece elemente transuranice; 1994) [MW] Vezi definitia »