TÂLCUITÓR, -OÁRE, tâlcuitori, -oare, s. m. și f. (Pop.) Persoană care explică, comentează sau interpretează tâlcul unor fapte, al unor vorbe, al unor scrieri etc.; tălmaci. ♦ Traducător. [Pr.: -cu-i-] – Tâlcui + suf. -tor. Vezi definitia »

MODULATÓR, -OÁRE I. adj. care modulează. II. s. n. circuit electric, dispozitiv cu ajutorul căruia se efectuează o modulație (1). (< fr. modulateur) Vezi definitia »

ogór (ogoáre), s. n. – 1. Țarină, țelină. pîrloagă. – 2. Pămînt cultivabil, arătură. Sl., cf. bg., sb. ugar (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 227; Conev 71), pol. ugór, din sl. ogoreti „a arde (pădurea pentru a obține teren cultivabil)”. – Der. ogorî, vb. (a face ogor). Vezi definitia »

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -tu-i-]- Zavistui + suf. -tor. Vezi definitia »

ADIATÓR s.n. Aparat simplu pentru efectuarea operațiilor de adunare și scădere. [Pron. -di-a-. / < germ. Addiator]. Vezi definitia »