PANEGÍRIC s.n. 1. Discurs la vechii greci și la romani în care se elogiau faptele de vitejie ale înaintașilor sau se aduceau laude unui oraș, unei persoane însemnate. 2. Elogiu, laudă. ♦ Tămâiere, laudă exagerată și nemeritată, lingușitoare. [Pl. -ce, -curi. / < fr. panégyrique, lat. panegyricus, cf. gr. panegyris]. Vezi definitia »

PATRIÓTIC, -Ă, patriotici, -ce, adj. Pătruns de patriotism, plin de dragoste și de devotament față de patrie și de popor; care exprimă, care demonstrează patriotism. [Pr.: -tri-o-] – Din fr. patriotique, it. patriotico. Vezi definitia »

FÉNIC adj.m. Acid fenic = fenol. [< fr. phénique]. Vezi definitia »

SCÂRBÉLNIC, -Ă, scârbelnici, -ce, adj. (Înv.) Scârbos, dezgustător. – Scârbă + suf. -elnic. Vezi definitia »

ANORGÁNIC, -Ă, anorganici, -ce, adj. (Despre corpuri) în compoziția cărora intră numai substanțe din regnul mineral. ◊ Chimie anorganică = chimie a corpurilor minerale; chimie neorganică. – Din fr. anorganique Vezi definitia »