PARANTÉZĂ s. f. 1. semn de punctuație din două arcuri de cerc sau două linii îndoite la capete care se închid reciproc, pentru a izola o precizare etc., intercalate într-un text; textul însuși. ◊ (mat.) semn grafic care cere ca operația cuprinsă în interiorul său să fie efectuată în prealabil. 2. (fig.) digresiune. (< fr. parenthèse) Vezi definitia »

CIÓRNĂ, ciorne, s. f. Lucrare scrisă provizoriu, în primă redactare; concept, bruion. – Din rus. ciornâi „negru”. Vezi definitia »

PANAȘÚRĂ s.f. (Bot.) Decolorare a frunzelor verzi, datorită lipsei unor substanțe minerale din sol sau în urma atacului virusurilor. [< fr. panachure]. Vezi definitia »

scorțúcă s.f. (reg.; în sintagmă) scorțucă de fohei = scorțișoară (aromată). Vezi definitia »

PIUNÉZĂ s. f. cuișor cu o floare foarte mare la un cap, pentru fixat desene, planșe. (< fr. punaise) Vezi definitia »