bujór (-ri), s. m. – Plantă cu flori mari (Paeonia officinalis). – Megl. băjur. Sl. božurŭ (Cihac, II, 32; Mklosich, Lexicon, 35); cf. bg., sb., cr., slov. božur, alb. božjur, mag. bozsarosza. – Der. bujorel, s. m. (Orchis papilionacea; Orchis morio; Amaranthus caudatus; Ranunculus repens; Clavaria botrytis etc.); îmbujora, vb. (a se înroși, a se aprinde la față). Vezi definitia »

SATURATÓR s. n. aparat pentru concentrarea unei soluții până la saturație. (< fr. satureur) Vezi definitia »

REZONATÓR s.n. 1. Aparat care servește la analiza sunetului și care poate întări sunetele. ♦ Dispozitiv care indică existența fenomenului de rezonanță. 2. Cavitate în care se formează sunetele rostite de om. [Pl. -oare, (s.m.) -ori. / cf. fr. résonateur]. Vezi definitia »

SUPERORDINATÓR s. n. ordinator de foarte mare capacitate. (< super¹- + ordinator) Vezi definitia »

BALADÓR, baladoare, s. n. Piesă de angrenaj în formă de ax cu multe roți dințate, cu ajutorul cărora se schimbă viteza de rotație. – Din fr. baladeur. Vezi definitia »