opór (opoáre), s. n. – Umărul osiei de car. Bg. opora, sb., pol., rus. opor „sprijin, reazem” (Tiktin). – Der. oporniță, s. f. (verigă de fier care leagă osia de perinocul carului), cf. bg. oporen (Candrea). Vezi definitia »

ANALIZÓR s.n. 1. Analizator. 2. Orice aparat prevăzut cu un sistem de recepționare și de analiză a unor informații. [< fr. analyseur]. Vezi definitia »

CARACTERIZATÓR, -OÁRE adj. care caracterizează; caracterizant. (< fr. caractérisateur) Vezi definitia »

PLAGIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care plagiază. (< plagia + -tor) Vezi definitia »

PUPIVÓR, -Ă adj. care devorează nimfele și larvele insectelor. (< fr. pupivore) Vezi definitia »