Definita cuvantului banderilă
BANDERÍLĂ, banderile, s. f. Suliță mică, prevăzută în vârf cu un steguleț și purtată de toreadori în luptele lor cu taurii. – Fr. banderille.
Sursa: DLRM
Sursa: DLRM
Cuvinte ce rimeaza cu banderilă
pocládă s. f., pl. poclăzi (poclade) Vezi definitia »
MANTELÉTĂ s.f. v. mantelet. Vezi definitia »
ESTÓMPĂ s. f. 1. bastonaș de piele sau de hârtie răsucită, cu care se estompează desenele. 2. desen executat cu estompa (1). (< fr. estompe) Vezi definitia »
FARMACIBERNÉTICĂ s.f. Utilizarea mașinilor electronice de calcul pentru fixarea datelor privitoare la influența medicamentelor asupra organismului. [Cf. fr. pharmacybernétique]. Vezi definitia »
șínă (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. șinar, s. m. (cui de fier cu care se fixează șinele); șinui, vb. (a pune cercuri, șine); șineu, s. n. (Trans. de N, băț cu care se strînge o sfoară sau un lanț sau un fier-balot). Vezi definitia »