ETELÍSM s. n. teorie potrivit căreia voința este forța fundamentală a conștiinței, a spiritului. (< germ. Ethelismus) Vezi definitia »

AUTODIDACTICÍSM s.n. (Liv.) Autodidaxie. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SARDANAPALÍSM s. n. viață decăzută; mod de trai decadent. (< sardanapal/ic/ + -ism) Vezi definitia »

HEGELIANÍSM s. m. doctrina lui Hegel, potrivit căreia principiul fundamental, activ, al lumii îl constituie „spiritul absolut”, o rațiune universală independentă de subiectul uman, pe care o consideră substanța și demiurgul realului. (< fr. hégélianisme) Vezi definitia »

POZITIVÍSM s. n. 1. Curent filozofic din sec. XIX-XX care respinge filozofia ca reprezentare teoretică generalizată a lumii, susținând că se bazează numai pe faptele verificabile experimental. ◊ Pozitivism logic = neopozitivism. ♦ Curent în științele juridice care admite numai existența dreptului pozitiv, practic. 2. Interes exagerat pentru problemele practice. – Din fr. positivisme. Vezi definitia »